Aceasta este ... ete! A treia postare în blog!

Nu, că acum o să spun ceva! Chiar o să spun. Şmecheria faină cu blogurile astea e că-s mai sigure decât jurnalul de supt pernă - chiar dacă îl laşi intenţionat la vedere, tot nu ţi-l citeşte nimeni!
Vreau să-mi povestesc azi despre cum mi-am făcut io cont pe roliteratura.
Dar inca n-am chef.
Poate-n postarea nr.4.

Later edit:

Mă mănâncă uneori în buricul dejtelor, precum îi mănâncă pe alţii în cur. Mă rog, e acelaşi lucru, dacă-i să privim din perspectiva consecinţelor.
Iată de ce, săptămâna trecută, după ce-am scris ceva dspre relaţia mea năbădăioasă cu Dumnezeu, mi-am dat seama că nu am unde să public textu'.
Şi, cum degeaba îţi ridici poalele-n cap dacă nu te vede nimeni, mi-am făcut cont cu adresa oficială de mail, pe RoLiteratura.ro, unde am fost întâmpinată cu tradiţionalul "bun venit!" şi cu ceva explicaţii de tipul suntem un portal dedicat culturii scrise, cu un obiectiv simplu: refacerea legăturii între publicul larg si literatură.
Mulţumită de ce văz, mă duc să cetesc regulamentul, ca orice om de bun simţ.
Să spicuiesc şi de acolo ceva: Începusem să scriem acest proiect in extenso, cu justificări cu tot.
...'oooopa! Băieţii ăştia nu ştiu să folosească mai mult ca perfectul, atuncea-mi zic, dar merg mai departe, sedusă de frumuseţea lui "oricine poate fi membru al comunităţii" şi deschid prima poezie dintr-un şir oarecare.
Cu minuscule, poeziei îi zicea "ţiţi" şi nu era mare lucru de capu' ei.
Să scriu ceva şi-n dreptul altora, înainte de a aştepta reacţii la ce-am produs io, gândesc, şi elaborez câteva rânduri cerând şi nişte explicaţii de la autor.
Înainte de-a trimete "comul" (ce mizerie de cuvânt!), arunc un ochi la ce-au zis alţii.
Mare greşală! Văz că poezia o prins de minune, mai puţin finalul scris în spanioleşte. Utilizatorul Recheşan Gheorghe zice că nu-l vede pe ţiţi ("al lor", nu "al nostru"!) la "Sangrada Familia" sau în "Plaza des armas". Mă râd un pic, de ce n-aş recunoaşte-o, dar adaug doar un post scriptum, sugerându-i domnului Recheşan numele corect al catedralei. Evident, politeţea m-a oprit să tai şi "s"-ul din "Piaţa armelor". Ăla era bun, atât că-n franţuzeşte!
Depun deci oul şi mă pun pe aşteptat.
După trii zile, răpusă de nerăbdare, cer lămuriri - de ce-adică nu mi-au publicat mesajul?


Şi, pentru că nu am primit un răspuns oficial, îmi voi lua libertatea de-a trage de concluzii în jos, fără el.
Evident, nu oricine poate fi membru al comunităţii roliterare!
Ăia care ştiu să facă acordul subiectului cu predicatul la mai-mult-ca-perfect, nu au ce căuta pe site!
Lucru cât se poate de firesc, până la urmă - ce ne-ar putea învăţa nişte agramaţi şi cum ar putea ei "reface legătura dintre publicul larg şi literatură" ... orice-ar însemna aceasta?!

Mez omaj!